Din cauza concediului meu prelungit am intarziat acest raspuns ce’l consider necesar in solutionarea unei discutii mai vechi alaturi. Discutia de atunci destul de aprinsa ma amuza teribil acum avand un spectru ceva mai larg asupra acestei chestiuni.
In scurt rezumat schimbul de pareri a constat in divergentele starnite asupra tradarii nationale a regelui Mihai prin actul de abdicare.
Am sustinut si sustin in continuare ca actul de abdicare este unul de tradare, de abandonare si lasitate a unui om ce impreuna cu tatal sau au lasat o pata pe blazonul Casei Regale a Romaniei. Chiar tatal sau, regele Carol II condamna sau cel putin este neplacut surprins de actiunea lui Mihai : „Ma sufoca ideea ca fiul meu, ca suveran, sa poata sa-si puie iscalitura sub un document astfel redactat. Toti luptam pentru a arata lumei ca forma democratica nu numai ca este compatibila cu Monarhia, dar ca si asta este, de fapt, mai garantata sub un suveran, decat sub un presedinte, care-i, totdeauna, un om de partid si iata ca, acuma, Mihaita declara, sub iscalitura, contrariul si, in acelasi timp, autentifica actul de nastere a Republicii, forma de stat care nu poate permite Romaniei de a trai.” Fragmentul face parte din volumul al cincilea de insemnari zilnice ale lui Carol al II-lea, “Intre datorie si pasiune”, aparut la Editura Curtea Veche in 2001.
Din dorinta de a mai lumina un pic situatia creata atunci, amintesc o explicatie cel putin puerila asupra nevinovatiei lui Mihai : „Si Napoleon a abdicat si daca si Napoleon a fost tampit...”. Aici merita punctate cateva aspecte si anume:
1. Nu putem neglija contextul social, politic al perioadei respective.
2. A fost omisa in discutia de atunci tentativa de sinucidere a imparatului...
1. Chiar si in lipsa punctului 2, Napoleon ca si regele Mihai a fost om, deci supus viciilor, pasiunilor de tot felul. Deci transformand un bun militar, un bun om politic intr’un semi-zeu este o greseala imensa. Incercand prin evidentierea calitatilor personale a unui individ sa acoperim un caracter murdar sau o fapta pasagera ce nu’i face cinste nu facem decat sa creem premizele inutile a unor sofisme ce nu incurajaza intelegerea adevarului sau macar a drumului ce trebuie urmat spre el. E ca si cum am spune ca J.J. Rousseau a fost un extraordinar om privind doar prin prisma operei sale si omitand ca a lasat in grija orfelinatelor 5 copii...
Chiar istoria arata ca mai devreme mai mai tarziu majoritatea indivizilor au avut pretul lor de orice natura. Ca a fost vorba de o femeie sau de un barbat, ca au fost la mijloc sentimente pure sau dintre cele mai josnice sau pur si simplu dorinta de inavutire si propasire sau pretul vietii, majoritatea a renuntat la integritate macar pentru cateva momente.
Revenind la Mihai, ma amuza explicatia semnarii actului de abdicare. Va prezint mai jos urmatorul fragment dintr-un interviu acordat postului Realitatea TV. "M-am gândit că vor sa vorbească despre logodna mea cu prinţesa Anna. În schimb, cei doi mi-au prezentat proiectul unui manifest privind abdicarea şi m-au rugat să-l semnez în 30 de minute. Le-am spus: „Nu se procedează aşa. Poporul trebuie să-şi exprime voinţa”. Mi-au răspuns: „Nu avem timp pentru aşa ceva”".
Potrivit Regelui, Groza şi Gheorghiu Dej nu i-au lăsat nicio alegere, ameninţând să îi execute pe studenţii arestaţi anterior în timpul unei demonstraţii anticomuniste.
"Am privit pe fereastră şi am văzut cum paza palatului fusese înlocuita cu militari din diviziile loiale comuniştilor şi îmbrăcaţi în uniforme sovietice. Asupra clădirii era îndreptată artileria. Nu am vrut să mă agăţ de putere cu preţul unor vieţi nevinovate şi am semnat manifestul. După ce mi-am depus semnătura, Groza s-a lovit peste buzunar, unde era un pistol şi mi-a zâmbit grosolan. „Nu mi-aş fi dorit o repetare a sorţii lui Antonescu”, a povestit Regele
Alte doua aspecte se evidentiaza din acest fragment. Lasitatea tanarului rege (semand sub amenintarea pistolului, nedorind sa aiba soarta maresalului Antonescu) si explicatia puerila a salvarii vietilor studentilor arestati. Atat in perioada monarhiei cat si in timpul comunismului detinutii politici au primit un tratament deloc prietenos. Stiind ce se petrece in sistemul de detentie din Romania, Mihai pretinde ca prin abdicarea lui vietile acelor studenti erau salvate? Studentii nu au fost eliberati, ba mai mult inca cateva sute de mii de detinuti politici au umplut puscariile comuniste... Unde e fapta cu adevarat salvatoare?
Nu mai aducem in discutie si faptul ca au existat negocieri si asupra bunurilor cu care urma sa plece familia regala in exil. Aici exista discutii ca doar regele Carol al II lea a parasit tara incarcat cu multe lucruri de valoare insa BBC in 2005 ofera cateva detalii privind bunurile cu care a parasit tara, regele Mihai si anume suma de 500.000 de franci elvetieni. Aici nu calculam si cele 4 automobile despre care insusi regele a recunoscut ca le’a luat si nici nu intram mai adanc in memoriile scise ale lui Hrusciov - Memoirs of Nikita Khrushchev: Statesman, 1953-1964, editura Pennsylvania State University Press, 2007.
Conchizand, am prezentat cred eu suficiente motive sa sustin lipsa de loialitate fata de tara mama si integritate fata de rolul ce’l detinea regele Mihai I in momentul abdicarii.
