Moartea. Fugiti de moarte, va speriati de ea, va luptati sa ramaneti in viata... dar surpriza! Moartea este singurul lucru cert din viata oricui. Cu siguranta va veni candva! Nu discutati despre moartea voastra. O acceptati cand vine vorba de a altui individ, insa cand se pune in discutie iminenta mortii voastre va panicati si plangeti ca un copil in prima sa zi de scoala... Continua sa zambesti totusi ca moartea ta e departe si mai ai timp sa acumulezi diverse...de la case si masini pana la onoruri si diplome!
Libertatea de a alege. Sunteti mandrii de aspectul asta al vietii. „Mi-am ales singur ceea ce e cel mai bine pentru mine” va spuneti, amagindu-va! Luati in calcul mediul in care ati crescut, familia din care faceti parte, religia de care apartineti, ceea ce scoala v-a invatat, tot ce TV-ul v-a obligat sa inghititi, discutiile cu diversi oameni...si veti ajunge la concluzia ca din infinitatea de posibilitati de alegere, plaja optiunilor voastre s-a ingustat precum litoralul in fiecare an din cauza incalzirii globale. Si numiti asta, libertatea de a alege... Zambeste ca totusi ai alternative!
Prietenia. Ne facem prieteni la scoala, la locul de munca, la fotbal sau orice alt sport practicat, s.a.m.d. Uita-te inapoi si vezi cati mai sunt langa tine... Surpriza! Unde s-au dus? Te impaci cu idea ca doar cei ce te merita mai sunt langa tine. Si te bucuri ca macar nu esti singur. Ne facem prieteni de conjunctura pentru a umple golul. Acel gol ce se tot mareste chiar si cu ei langa tine... Nu-ti face placere ca un prieten sa fie mai tare, mai destept, mai liber ca tine. Il catalogam repede ca fiind ingamfat, mandru, prost, bulangiu si adjectivele pot continua. Ca vrem sau nu sa acceptam trebuie admis faptul ca ne vorbim(in cele mai multe cazuri intr-un sens peiorativ) „prietenii”. Da, da o facem! Des, chiar foarte des. Din diverse motive. Imi permit sa citez o parimie din care se vor trage concluziile : „Mintile ilustre discuta idei, inteligentele medii discuta evenimente, iar mintile reduse ii discuta pe altii”... Continua sa zambesti ca nu esti singur, totusi!
Iubirea. Cautam iubiti/iubite in oricine, oriunde, oricand. Si cand intalnim pe cineva ce are un aspect fizic ce ar putea trezi o zvagnire hormonala, ne lipim de el/ea. Si tinem de acel cineva pana la sufocare. Nu mai exista dreptul de a avea prieteni, de a iesi cu altcineva in afara ta, de a avea cont pe vre-un site de socializare, uneori chiar schimbarea ID-ului de mess trebuie sa se impuna. Si asta in numele relatiei voastre! Imi vine sa rad... E un soi amar insa. Ce credeai ca se sfarsesc aici glumele proaste? Nu, nu, mai sunt! Apoi, indiferent de sexe ne apucam sa remobilam peroana aia. Si asta nu prin discutii la un pahar de vin rosu sau intr-o calatorie lunga cu masina, ci prin CERTURI. Hehehe, pai altfel cum sa inteleaga persoana respectiva ca te deranjaza un aspect ce ii apartine (si care fie vorba intre noi poate chiar il reprezinta si/sau il bucura)? Si uite asa ne despuiem reciproc de personalitate si de bucuria de a fi exact asa cum vrem sa fim...in numele Dragostei! Zambim totusi ca mai exista si alte persoane, de cele mai multe ori de sex opus, exterioare relatiei ce au grija sa nu ne simtim abandonati in celula ce ne-am zidit-o singuri!
Religie. Cel mai amuzant lucru este ca toate religiile sunt, citez „singura cale catre mantuire”. Apoi vin cele trei religii ce seamana a silogismele lui Cioran... si anume Iudaismul, Crestinismul si Islamismul ce prezinta zeul suprem (Iahve, Dumnezeu si Allah) ca pe un zeu nemilos, rau, razbunator(de fapt e vorba de dreptatea Lui), partinitor, ce conditioneaza intr-un fel sau altul buna relatie dintre EL si supusii Sai (nu prea putem vorbi de copiii Lui cand una din intrebarile existentiale ale omenirii „De ce suntem creati?” are un raspuns precum „Sa aducem slava numelui Sau”). Apoi alt amuzament cinic este cel al PORUNCILOR... nu a sfaturilor, nu a legamintelor! Imi imaginez cum un tata ii porunceste copilului sa nu faca baie la ora 22.00, iar copilul intreaba care este motivul iar tatal ii raspunde ca asa a hotarat el! Ok... Apoi sa zicem, poruncile au fost date iar EL (Iahve) stie ca nu exista om care sa tina toate poruncile alea si cu toate astea „sta geana” ca in momentul in care vre-un copil o da in bara sa-i dea cate una dupa ceafa... Si ei numesc asta DRAGOSTE? Totusi zambim ca acolo sus cineva ne iubeste...
Scoala. Ne apucam de scoala, atenti la lectie, sarguinciosi la teme. Doar, doar cand vom fi mari vom deveni ceea ce am raspuns adultului ce ne-a intrebat candva „Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?” (o intrebare stupida de altfel). Mergem la liceu, apoi facultate, absolvim cu magna cum laude si... supriza! Avem doua teme de divertisment. Locul de munca si ceea ce ai devenit! Prost platit (mai e mult pana departe)si un robot... Hehehehe. Ce credeai ca scoala chiar se ocupa de dezvoltarea noastra ca si indivizi? Nu nu, scoala are grija sa produca prospete brate de munca ce nu-si doresc decat casa si mancare si astea se pot obtine doar printr-un loc de munca stabil.(poftim educatie!) Da’ zambim totusi ca am inceput usor usor sa urcam treptele astea ca tot omu’, intrand astfel „in randul oamenilor”(cum se spune)...
Munca. Altii o duc mai rau si asta ne obliga parca sa fim impacati cu viata ce ne-am ales-o. Ai un loc de munca stresant in care te simti injosit, exploata, fara sa schimbi nici 3 cuvinte cu acei colegi ce traiesc acelasi iad ca si tine, insa stii ca altii sunt someri... Ai ratele alea la TV-ul ala de 105 cm diagonala si plus ca ti-ai luat si acum 3 luni telefonul ala de 30 de milioane cu toate functiile alea care nu te vor ajuta niciodata. Dar „e bomba frate si la banii astia nu-l mai gasesti”. Mai stii insa ca daca ai avea nevoie sa dai un apel important, vei fii obligat sa dai beep pentru ca mai e pana la sfarsitul lunii cand iei banii si poti face o reincarcare! Sa incerci sa faci ceva ce-ti place este exclus din start deoarece mintea noastra a fost bombardata din copilarie cu idea: Nu poti mai mult! Nici nu-ti trece prin minte ca totusi exista o sansa de reusita sau ca poti fii mai impacat cu tine pentru ca macar ai incercat... Asta e, mergem la munca in fiecare dimineata la 7.30, 8.30 sau 9.00 (wow) si zambim ca totusi avem bani sa ne platim ratele, sa platim facturile si ne mai raman niste bani de mancare si tigari...aaa, sa nu uitam ca si cartela aia trebuie reincarcata!
Averi. Alergam muuuult dupa ele. Sa avem. Sa acumulam, mai ceva ca lacul Vidraru... Ne pregatim de mici in scopul asta, iar jocul Monopoly este un bun antrenament in sensul asta. Nu conteaza mijloacele! Important e sa avem bani, bani multi. Ne injosim in tot felul, renuntam la familie, la noi insine chiar, pentru a strange averile. Case(nu una, ca trebuie sa ai si una de vacanta la munte si una la mare), masini, vacante in insule exotice, bijuterii cat mai multe, haine cat mai scumpe si alte chestii de genu’. Ajungi apoi in momentul in care te uiti inapoi si realizezi ca timpul a trecut, averile au venit (sau nu) si te intrebi cine sunt oamenii astia de langa tine... Copii? Nevasta/sot? Parinti? Prieteni? Hmmmmm, dubios. Nu prea ii mai tii minte. Si ce e cu adevarat interesant din amuzamentul asta cinic, faptul ca vine momentul in care pleci (aaa, n-ai luat in calcul moartea ta, era sa uit) si te uiti in jos, deschizi pumnii stransi de frustrare si...supriza, sunt goi! Dar totusi zambim ca am reusit sa devenim cineva, chiar daca pretul platit este mult, mult prea mare.
TV-ul. Obiectul lor ce te transforma pe tine intr-un alt obiect (tot al lor). Al lor nu ma refer la vreo teorie dubioasa a conspiratiei ci pur si simplu al marilor corporatii ce au impus un ciudat sistem... Amuzant este ca o poseta ce costurile ei de productie nu depasesc 30 de dolari, in urma publicitatii si de cele mai multe ori prin intermediul mass-media, sa ajunga la incredibilul pret de 5000 de dolari. Ce e si mai amuzant e ca se si cumpara J. Tv-ul are grija si ca tu sa fii bine dezinformat in mai toate domeniile vietii. Imi trece prin minte faza cu vaccinul antigripal (ala cu gripa porcina). Au dat la stiri ca a murit baiatu’ ala hazliu de la Cronica Carcotasilor din cauza gripei porcine (el murise din cu totul alte cauze) iar a doua zi era o coada imensa la Institutul Cantacuzino pentru...ghici ce, vaccinare! Cine a avut de castigat? Normal, aia care s-au vaccinat pentru ca nu au murit (panicaaaa, am spus moarte)... TV-ul creaza uniforme. Atat vestimentare cat si comportamentale... Uita-te in jur si vezi ce haine poarta majoritatea si apoi uita-te la tv ce stil promoveaza. Surpriza! Acelasi stil... da’ ma dar ei sunt unici. Hahahaha! Tarfe pe tocuri, tot felul de agramati „juliti” si ciobani cu aere de Bucuresti...ce e amuzant aici? Ca au aparut si in societate si sunt mandri de asta! Ca au aparut clonele lor prin tot orasul. Nu’mi spune, TV-ul nu are nici o legatura cu asta... Tot tv-ul are grija ca tu sa te ingrasi de exemplu... mananci repede, pe fuga, fugi la tv ca sa vezi spoturi publicitare cu...mancareeeee! Acum la tv mai nou ai si emisiuni gen „Fata lu tata” ce promoveaza relatiile intre fete tinere si barbati potenti mai ales financiar, trecuti demult de prima tinerete...dar stai ma ca in dragoste nu exista bariere! Yeah, right! Sa nu mai vorbim de stirile de tot felul in care se insereaza panica diversa! Panica de a iesi pe strada, panica de a bea apa, de a respira, de a vorbi, de a gandi, ba chiar si panica de a trai! Iar stirile sportive de mult nu mai prezinta evenimente sportive ci evenimente mondene chinuind prostii... Da, asta ma amuza! Ma amuza oile care se frustreaza ca nu au si ei telefonul cu diamante a lu’ Mutu sau femeia aia buna rau a lu’ Ciungu! Am renuntat sa cred ca se pot face schimbari masive in randul lor... Dar zambeste ca „iti iei plasma sa-ti vezi semenii in pasa proasta sa te aline”! ;)
Politica. Traim in DEMOCRATIE si suntem mandrii de asta! Sunt doua aspecte ce tin de amuzamentul meu cinic legat de democratie si anume ca au murit tineri in asa zisa revolutie si ca avem dreptul de a ne alege conducatorii... Au fost copii si oameni maturi fara minte ce au crezut ca pot schimba ceva prin moartea lor, dar ghici ce...nu s-a schimbat nimic. Tot fosti si actuali „comunisti” ne-au condus si inca ne conduc. Nu atac in niciun fel sistemul comunist pentru ca sunt constient ca are aceleasi „bube” ca si democratia. Acum insa, in democratie avem dreptul de a ne hotara soarta... scuze daca s-a auzit pana la tine rasul meu isteric! Care e diferenta intre un partid si altul in societatea actuala? Mai bine spus : care este ideologia unui partid si care este a altuia?(rad iar ca discutam discutii). „Du-te la vot sa-ti alegi viitorul!”(doamne cat de amuzanta e partea asta). Ma distreaza tare discutiile interminabile pe teme politice de la TV si nu numai...dar cel mai tare ma distreaza cum „gusterii” astia vomita tot felul de aberatii in campanii electorale. Si ca sa vezi, sunt multi care inca ii mai cred! Da’ stai ma, ca daca nu te duci la vot nu ai dreptul sa comentezi! Ca daca te duci la vot si ai ceva de obiectat ar conta... Stii deja, zambim ca traim intr-o cusca invizibila cu un lant virtual legat de de picioare, nu asa pe fata ca inainte!
Sinceritatea. Clar „sinceritatea in societate te face nesuferit”. Tovarasii bazate pe sinceritate cerem cu totii! Dar vine momentul in care dai de un prieten ce nu da doi bani pe fabulatii si minciuni ieftine doar pentru a te pastra langa el. Si atunci ne frustram cand ne prezinta asa cum suntem din punctul lui de vedere. Replica noastra e pe masura : „Ba, da esti bulangiu? Ce vorbesti asa cu mine?” Hah, pai nu cerem toti sinceritate? Sau cand spunem sinceritate ne referim ca minciunile sa fie cat mai bine manuite sa nu ne dam seama ca de fapt suntem mintiti? Oricum chill, sunt prea multi lasi care sa riste sa te piarda... frica de singuratate e mult prea mare sa mai fie loc de sinceritate. Poate nu e doar frica de singuratate, poate dorinta de a menaja egoul tau pentru a trage diverse foloase de pe urma ta sau cine mai stie, ca noi oamenii suntem capabili de muuulte tampenii. Stiu, sunt paranoic sau poate traiesc in alta lume diferita de a voastra. Cine stie... Amuzant sau nu, zambeste ca nu ai dat de oamenii aia rai care sa-ti zgaltaie casuta ta de carton frumos pictata! Sforaiala placuta in continuare si sterge-ti balele din coltul gurii cand te trezesti... Aaaa, sa nu uiti sa zambesti!
