Fapte sau intentii

                „Voi aduce creatorului fiintei mele, daca nu prisosul faptelor bune pe care nu am fost lasat sa le fac, macar tributul bunelor mele intentii al unor sentimente sanatoase, dar private de eficacitate si al unei rabdari ce a rezistat la greaua incercare a dispretului oamenilor” , Jean-Jacuqes Rousseau – „Visarile unui hoinar singuratic”.

                Am inceput cu aceste fragment deoarece idea acesta ma intriga de cateva zile. Am analizat’o, am intors’o pe toate partile (atat cat m’am priceput) si am ajuns la concluzia ca m’ar multumi mai mult intentia unui prieten decat fapta sa. De fapt daca analizez un pic ma bucura mai mult faptul ca s’a gandit la a actiona decat obiectul sau serviciul oferit... Intre proverbele : „Drumul spre iad este pavat cu intentii bune” si „Intentia conteaza”, il prefer pe cel de’al doilea. Ma gandeam la un alt exemplu... Tencuiala picata din pervazul unei case vechi te va rani cu siguranta, insa o piatra mult mai mica te va durea mai tare daca este aruncata de cineva, iar daca este si cineva drag, atunci te va durea inzecit mai tare. Cred ca intentia face mai mult decat fapta in sine...

                Fapta poate veni din minte... Iar noi oamenii nu avem prea multe ganduri bune. In schimb intentia vine chiar din Fiinta noastra, din particica de Lumina din care suntem plamaditi. Cred ca acelasi lucru se va intampla si in Ziua Z cand noi insine vom sta in fata panzei pe care va rula pelicula filmului „Viata ta”. Ce e interesant, cred ca acolo se va derula un film mut in care vor cantari intentiile in detrimentul vorbelor sau faptelor noastre. Nu toti ne pricepem sa aranjam cuvintele cu grija sau sa transformam un moment nepotrivit in unul propice faptelor bune. Poate alegem sa nu facem nimic dintr’o intentie buna chiar daca in mometul respectiv o actiune intr’un anumit sens era mai potrivita. Si atunci vine intrebarea: Am gresit neactionand? Eu spun ca nu. Spun ca Fiinta in coroborare cu mintea a luat decizia potrivita. Potrivita pentru Ceea Ce Esti.

                De aceea renunt sa mai judec o fapta fara sa’i inteleg intentia, motivatia si nu in ultimul rand sa cercetez background’ul celui ce a facut’o. Renunt sa ma mai entuziesme o fapta frumoasa indreptata spre mine ce vine doar din minte si nu dintr’o intentie curata. Refuz bucuria unui dar scump si frumos facut din obligatie dar ma bucura unul mai ieftin (oricum nu stim sa facem diferenta intre pret si valoare) dar oferit cu bucuria de a oferi fara niciun alt motiv. 

Ba chiar, prefer o greseala in fapta dintr’o intentie corecta...