In ultimul timp am fost preocupat de gandul acesta. Am tot gandit asupra ambelor aspecte si imi tot veneau in minte idei pro si contra asuprea Dragostei, niciodata insa asupra fricii. In mintea mea frica este marele inamic al evolutiei, al bucuriei, al pacii, al Lui. In frica devii dependent. Dependent de alte persoane, de terte idei, de diverse obiecte. Imi aduc aminte noptile cand dormeam cu lumina aprinsa sau TV’ul pornit din cauza fricii de intuneric. Intre timp TV’ul n’a mai avut loc in camera iar kilowatul-ora s’a scumpit enorm sa mai merite consumul inutil. In serile alea eram dependent de obiectele alea...eram sclavul lor. Nu imi puteam imagina o secunda fara ele! Agitatia produsa in frica imi intuneca mintea. Imi doream o secunda de limpezime, de liniste in ceea ce privea intunericul, dar nu o aveam...
Concluzia asupra fricii este clara; nu te poate impinge spre Cer. Te va tine legat de material...de ceea ce vezi, dar niciodata de ce simti sau Ceea Ce Esti cu adevarat!
Asupra Dragostei...apare incercitudinea. Tot felul de intrebari ma contrariaza si ma imping spre meditatie. Simtim cu totii ca Dragostea e ceea ce te impinge spre Cer, dar cu toate astea ajung la concluzia ca e asa de dificil sa stai in ea. De ce? De ce e asa greu sa ai Dragoste, sa fii Tu insuti/insati? Ajung printr-un rationament simplu la un raspuns; frica impinge omul departe de Dragoste. Diversitatea de temeri intalnite in jumatatea de secol petrecuta pe pamantul asta, ma amuza, ma sperie, ma fascineaza, ma intriga. Prea multe spaime imaginare! Prea multe temeri impuse de altii...aceia ce trebuie sa te tina departe de EL si de drumul Tau spre Cer. Cred ca e folositoare Dragostea! Da, chiar ajuta enorm fiind principalul motor al Fiintei noastre, insa ajungi la o rascruce in momentul in care simti ca esti exploatat in diverse moduri tocmai din cauza bunatatii tale. Mai exact aduc in discutie o expresie ce umbla tot mai des printre noi : „daca esti bun, lumea te ia de prost”. Eh, ce e de facut aici? Am incercat sa modific un pic idea Dragostei; de a fi bun dar nu luat de prost. Surpriza insa, nu mai este Dragoste! Daca Dragostea este exact asa cum Isus a prezentat’o, modul in care eu am pus problema nu este unul chiar complet. Si vine intrebarea inevitabila „Cum traim in Dragoste?”. Un raspuns ar fi ca doar in Dragostea pura prezentata de Christ exista adevarata traire. Traire, nicidecum existenta... Cum ajungem la ea? Hah, buna intrebare... Antrenament, spun. Nu stiu daca asa este. Nu stiu daca am dreptate, dar stiu ca orice experienta traita constient, te apropie tot mai mult de EL si de dragostea Lui.
Oricum vom ajunge acolo, pentru a fi siguri ca am ajuns sa ne intrebam daca frica a disparut din vocabularul nostru... pentru ca: "In dragoste nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme, n-a ajuns desavarsit in dragoste." 1Ioan 4;18
Pace, Dragoste, Lumina!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu