De ziua mea.

                Multi dintre cei cunoscuti sau mai putin cunoscuti din jurul tau iti acorda o atentie sporita. Insa este una fortata, lipsita de compasiune, iubire, afectiune... Ma amuza teribil. Lasand la o parte cei care chiar conteaza (si aici se regasesc foarte putini), ceilalti nu ti-au acordat atentie nici 5 min in cele 364 de zile ce s-au scurs de la ultima ta aniversare, iar acum iti trimit zambete, pupici, felicitari... De parca ai pleca undeva si s-ar simti vinovati ca nu au apucat sa-si ia la revedere de la tine.

Doua aspecte ma intriga legat de ziua de nastere...

1.       De ce trebuie sa existe daruri?

2.       Celelalte zile din an sunt mai putin importante in adunarea necesara formarii varstei sarbatorite?

De ce daruri exact in ziua aia? Nu crezi ca ai putea sa-i arati afectiunea si bucuria de a-l cunoaste, de a-l avea in familie in oricare alta zi din an? Da stiu, sunt un uracios care nu face altceva decat sa strice regulile si obiceiurile frumoase... Stiu. Dar imi permit in continuare sa ma intreb, cu ce e mai importanta ziua asta decat oricare alta? Ca si cum s-ar construi o casa si ultima caramida pusa ar reprezenta pentru constructori intreaga casa... De ce n-ar fi toate zilele la fel de importante? De ce nu ne bucuram de fiecare zi la fel cum o facem in ziua aniversarii noastre?

Amuzant e ca in ziua aia ti se cam fac si concesii... Toti sunt mai buni cu tine, toti iti iarta micile gafe, toti te accepta asa cum esti! Pai stati mai fratilor ca ziua mea e in fiecare zi atunci! Asa ca purtati-va ca atare! 

Idea preliminara este ca oricat am incerca sa ne scuzam, avem automatizmul entuziasmului fortat in ziua aniversarii noastre sau a altora, nerealizand cat rau ne face lipsa constinetizarii zilnice a binecuvantarii de a exista noi ca si persoane cat si ceilalti din jurul noastru!

La multi ani! (chiar daca nu e ziua ta in urmatoarele 364 de zile)