Asta e intrebarea ce ma framant in ceea ce priveste sufletul meu curat. Este interogatia mea asupra Dragostei sau a pretinsei trairi a acestui mod de vietuire!
Vin momente in viata cand din nimic sau intamplator, Tata se apuca sa te mai zgaltaie. Sa te cerceteze. Sa te puna in fata Realitatii. Nu a ideii tale de realitate, supusa patimilor, neajunsurilor psihice sau sufletesti. In fata acestei Realitati te simti cel mai josnic, cel mai abject om. De ce? Pentru ca ceea ce traiesti, ceea ce gandeai ca e bine, ceea ce tu „simteai” ca e nevinovatie si sinceritate nu erau decat vorbe frumos slefuite ce n’au facut decat sa te transforme intr’o bruta. In acea creatura ce nu se bazeaza decat dupa legea celui mai puternic, aceea ce se hraneste din trairile si viata altuia. Cel ce nu simte nimic din ceea ce zice! Atunci, in mometele astea de cercetare ce e de facut? Sa te minti in continuare ca a fost doar o greseala? Ca defapt esti bun? Ca defapt Divinitatea te accepta oricum? Ca esti om si gresesti? Ca esti liber si poti face orice? Ca nu ai facut rau intentionat si ca e vorba doar de victime colaterale? Zilele astea am fost haituit de idea ca nimic in viata nu facem fara intentie... Avem tot ce ne trebuie pentru a realiza daca e cazul sau nu sa actionam intr’un fel. Avem capacitate atat intelectuala cat si spirituala sa cernem ideile ce pot rani, ce pot distruge un suflet. Da, avem libertatea de a face orice atat timp cat nu ranim pe cineva! Iar acel cineva poate fie insasi Fiinta ta! Chiar daca de cele mai multe ori protejam persoana proprie in detrimentul alteia...
Ajuns in punctul cercetarii ce parca te sfarseste nu ramane decat sa cazi in genunchi! Da, acolo e cel mai potrivit loc pentru a te cerceta! Este locul potrivit unei stari de liniste, poate chiar a strigatelor de durere sau de bucurie, a plansului sau a rasului. Nimic fara El! E cat se poate de adevarat! Si da, doar prin El realitatea este cea potrivita, ba pot spune cea corecta! Pana azi nu vedeam lucruri corecte sau gresite... spun in momentul asta ca muuulte lucruri ni se par potrivite insa nu’s deloc corecte. Nu toate lucrurile pot aduce Adevarul. Idei viciate, obiceiuri gresite, vorbe aruncate fara noima sau suflet, trairi mincinoase toate asta nu merg spre Adevar! Doar din El poate veni Adevarul. Iar El se poate intalni cel mai usor plangand stand pe genunchi!
Pot fi lacrimi de bucurie pentru alinarea ce o ofera, a ajutorului oferit, a luminarii oferite, a salvarii in primul rand! Sau pot fi lacrimi de tristete, de amaraciune fata de ceea ce ai pretins ca esti si a ceea ce se intalneste in actiunile tale, in vorbele tale, in gandurile tale. Doare, stiu. Dar purifica! Cel mai placut moment este atunci cand dupa minute petrecute cu El simti pacea ce vine peste sufletul eliberat. Simti cum imbratisarea ar fi reala. Parca devii altcineva, mai usor, mai plin de avant.
In liniste cu Tine Lumina vine peste mine!
Acum vine intrebarea cea mai grea! Ce o sa fie dupa ce te ridici de acolo de langa El? Ce vei face? Cine vei fii? Cine te va conduce? Ceea ce vei zice, va fii la fel cu ceea ce simti, spui si traiesti? Daca nu se va intampla asa e cazul pentru o noua experineta ca cea de mai sus. Chiar nu cred ca mai este cazul, sincer! Lumina, intelepciunea si dragostea Lui au venit peste tine.
Cel mai greu acum e cum vei repara greselile facute. Simt insa ca nu e cazul sa fac nimic special. Le va pregati El pe toate la momentul potrivit. Pentru inceput poti trimite binecuvantarile tale sincere catre cei ce au suferit in urma greselilor tale. Vor atinge tinta, am simtit’o!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu