Lasand la o parte stereotipiile religioase des intalnite in limbajul multora, imi tot vine in minte intrebarea : „Azi m-am lasat udat?”. In conditiile destul de vitrege in care ne continuam existenta nevoia unei ploi, fie ea si de scurta durata, este imensa si iminenta. Fiintele noastre au nevoie de invioratoarele picaturi de lumina si dragoste divina pentru a creste frumos si pentru a inflori precum pomii din ultimele zile. O situatie si mai interesanta este atunci cand ploaia nu vine iar Gradinarul Sfant cauta modalitati de a trece de maracinii ce au rescut in jurul tau. Maracinii grabei, ai lipsei de timp, ai nepasarii sau cei ai egoului. Maracini periculosi din doua puncte de vedere. Atat deoarece acestia se hranesc din nutrientii ce odata Gradinarul i-a pus la radacina ta dar si din cauza spinilor acestora ca inchid practic accesul oricui la tine! Dureros este procesul prin care treci in lipsa de apa. Arsita te face sa palesti, vlaga dispare iar moartea este la un singur pas. Mai dureros este ca avem de a face cu moarte Fiintei noastre... In loc sa te zbati pentru supravietuirea ce deja a devenit o incertitudine, poti alege sa lupti impotriva maracinilor si sa te lasi udat, sapat si ingrijit de Bunul Gradinar.
Prin starea de meditatie, rugaciune sau momente linistite de dimineata Fiintele noastre se bucura de lumina, pace si dragoste precum intreaga natura de roua. Este foarte placut sa incepi ziua constinet de Ceea Ce Esti si de prezenta Gradinarului ce abia asteapta sa te ingrijeasca. Ceea Ce Esti in momente ca astea se confunda cu El! Perfect ar fi sa nu se termine niciodata momentele alea in care Gradinarul te uda sau te ingrijeste...in care nu esti singur sau mai bine spus momente in care esti constinet ca nu esti singur. Nevoia constinetizarii este uriasa pentru buna ta dezvoltare. Interesant e ca in infinitatea a Ceea Ce Esti, apa binecuvantata nu va fi niciodata peste masura. Deci, sa curga! Ma deschid si las ca rauri de pace, dragoste si lumina din El sa curga peste si in Fiinta mea! E bine! E liniste...Se aud doar picaturile fine ce ma mangaie. Nimic nu se compara cu asta. Ceea Ce Sunt se simte revigorat si parca a inceput sa se bucure si de prezenta maracinilor ce oricum nu mai au puterea sa ma inghita. Niciodata nu au avut puterea asta da parca ma speriasem atat de tare incat ii hiperbolizasem. Dar e bine acum...ca are Gradinarul grija de toate. Procesul este complet acum iar zambetul reincepe sa apara. In sfarsit, de mult il asteptam!
Nu e vreun secret in acest proces... Trebuie doar sa te lasi udat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu