E mai simplu sa visez. Viata e cam complicata. Nu prea am
control asa cum o fac pe taramul oniric. Beau la tutun si visez. Ce tare ar fi
daca…. Da’ stai, asta as putea face in realitate! Lipseste curajul? Cred ca nu-i
cazul sa vorbim de curaj cand ne referim la un “tampit” ce a renuntat la un loc
de munca stabil (vorbele parintilor mei) si destul de bine “renumerat” alegand
o viata complicata de apicultor. Adrenalina culesului sau a lipsei de cules ma
face sa nu-mi para rau ca am ales asta. Trezirea la ore verisoare primare cu
rasaritul (in unele cazuri) ma incanta acum. Si uite ca tot visez… “Nu rade de
omul care are vise, caci omul fara vise n-are nimic”. Asta e! Aici era hiba. Un
alt cliseu devenit mod de viata. Visele fara
o finalizare raman doar niste amarate de…vise. Daca nu ajung realitate
candva isi dovedesc inutilitatea.
Asa cum eu visez la arhetipul omului cu “O” mare. Am
avantajul singuratatii si precum sihastrii am sansa modelarii. Daca o ratez, nu
cred ca-l voi mai intalni vreodata. As sta de vorba ore intregi cu acest “Om”.
Pacat ca deocamdata apare doar figurativ. Mai am timp oricum. Ii doresc atat de
mult compania…. Sunt sigur ca doar prezenta lui m-ar inspira enorm. Astept sa
ma bucur de acest “ Mesia” al sufletului
meu. Linistea si caldura Lui imi fac bine atunci cand se opreste langa mine
pentru cateva momente.
Tare drag imi e. Nu mi-a vorbit inca dar stiu sigur ca are o
voce calda si mangaietoare. E parte din Tata doar.
Astept in fiecare zi sa mai
vina sa ma linisteasca. Simt ca sunt parte din aceasta. Nu ma insel. Imi doresc
sa fiu ca El si cand visez asta stiu sigur ca Intregul deja conspira in atingerea acestui vis.
Dragostea fata de toti ma inspira. Am sa fiu asa! Nu-s asa,
nici pe departe! Dar am timp sa gust din minunatele bucate ale dragostei
dezinteresate. Am visat de mult timp asta si acum in sfarsit a venit momentul
oportun experinetelor.
Nu-mi pasa de nimic altceva decat de visul asta.
Ma intind linistit si il astept sa incepa reeducare. N-am de
gand sa lipesc la vre-un curs. Inteleg si traiesc nevoia transcederii acestui
vis in realitate.
Sunt sigur si astept ca Lumina sa inceapa “tratamentul”. Nu,
nu mai visez ci incep sa traiesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu