In pofida faptului ca cel de langa tine „este ceea ce ai nevoie”, apare idea schimbarii. Nu a schimbarii mediului sau a personajului ci schimbarea atributelor personajului. Din nevoia egoista de a’ti satisface placerile cat si de a’ti pastra securitatea se apeleaza la aceste situatii conflictuale frecvent intalnite... Nesatisfacerea unor nevoi, dorinte, placeri duce inevitabil spre frustrare. Vazand in cel de langa tine mijlocul de a cunoaste bucuria si nicidecum scopul bucuriei, ajungi la nefericire si neimplinire. Gunoiul certurilor interminabile incepe sa miroasa tot mai rau, imbolnavind sufletul celor ce au ales sa’l colecteze in propriul lor camin. Putrefactia gunoiului va duce inevitabil spre boli grave ale sistemului imunitar al dragostei. Al „dragostei egoiste” ce nu vine din interiorul persoanei ci din conditionarea materiala a mintii. Deoarece Dragostea nu va avea nevoie de ceva sau cineva sa existe. Ea este. Nu are nevoie de conditionari, de motivatii sau alt gen de impulsuri. Ea exista dintotdeauna... Toate in jur sunt perfecte insa cel de langa tine parca te trage in jos. Te intristezi si in loc sa intrebi de ce se intampla asta sau de ce vezi in felul acesta lucrurile, tu te intrebi de ce tie? Cu ce ai gresit de trebuie sa traiesti acest chin... Chinul pe care il traiesti este din cauza mintii tale ce nu da voie Fiintei Tale sa se manifeste, preferand controlul chiar cu pretul tristetii. Mintea ta ce se hraneste cu vanitate, cu egoism si frustrare, cautand in celalalt un sclav, nu un partener sau tovaras de joaca... Si asta numesti dragoste? Apar si idei ce sustin suferinta in iubire ba chiar ridica semne de intrebare asupra dragostei in lipsa suferintei! Zambesc amar vazand tabloul acesta... e dureros sa vezi un suflet chinuit de egoism si materialism, ambele atat de trecatoare. Si totusi despre ce fel de dragoste sa vorbim?
Ne inchidem in relatii ca intr’un turn fermecat luandu’ne si coleg de celula... Singuratatea este lucrul de care egosimul trebuie sa se fereasca cel mai mult! Ceea ce este al nostru nu are voie nici macar sa fie privit de altii! Si inca o data, numim asta dragoste...
Incercand sa schimbi ceea ce nu ne convine la partenerul tau, nu faci altceva decat sa’l ranesti si sa te jignesti pe tine insati. El se va simti jignit deoarece ceea ce este el, nu este bun pentru peroana ce o iubeste...asta inevitabil il va afunda intr’o depresie cumplita si il va arunca intr’o lupta epuizanta de a demonstra ca el este ceea ce ai nevoie si ceea ce cauti, in final distrugandu’l. Si inca o data, acesta e dragostea?
Apare inevitabil fraza, nu este bine pentru el... il ajut pe el de fapt! Aici intervine un aspect interesant si anume, nu exista bun sau rau concret deoarece si acestea doua ca intreaga lume este supusa relativismului! Reiesind doar egoismul materialului in dauna dorintei arzatoare a Dragostei din interiorul Fiintei Fiecaruia de a lasa liber ceea ce iubesti si de a nu iubi doar pentru ca...
„Dacă tot e să iubim pe cineva, foarte bine - dar să primim şi nişte dragoste înapoi. Ceva de genul ăsta. Asta nu este pasiune. Asta înseamnă să te aştepţi la ceva. Aceasta este cea mai mare sursă a nefericirii omului. Este ceea ce-l separă pe om de Dumnezeu.”
Si reapare intrebarea, despre ce „dragoste” vorbim?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu