Dolce&Gabanna, Versace, Gucci... iti surade ideea de a le avea. Stii asta si e normal. Haina asta imi da un statut, iti spui. Stii ca exista in lumea asta idea statutului dat de haina. Cu sau fara voia ta te si supui acestei reguli nescrise. Ignori proverbul „Nu haina il face pe om” argumentand prin lipsa totala de actualitate a acestuia. Ba chiar privesti cu invidie uneori pe altul ce si-a permis, material vorbind sa-si achizitioneze haine scumpe. Haine scumpe, nu neaparat si frumoase,de bun gust sau de buna calitate. Nu mai conteaza toate acestea daca apare impozant pe piept sigla Emporio Armani. Doar asta face toti banii si e suficient. Pentru ca in sinea ta marimea etichetei este direct proportionala cu acceptarea celorlalti. Si asta e de bine. Din nevoia acceptarii au aparut hainele cumparate ieftin, cu etichete schimbate si apoi vandute cu un pret imens fata de cel real. Si se vind... Cand egoul intra in joc, mijloacele de a fi satisfacut devin neinteresante, neimportante.
Fiinta ta se distreaza teribil cand observa dorinta materialului de a se imbraca in cele mai stralucitoare si scumpe (de cele mai multe ori si kitchioase) haine apartinand casei de moda „EU” ... Cei initiati in domeniu o numesc simplu: ego collection. Exista lupta propriei tale persoane de a arata cat mai frumos, cat mai aranjat pentru a primi admiratie, apreciere, acceptare din partea celorlalti. Cand spui celorlalti iti vine deja in minte imaginea personajului imbracat cu pantalonii stralucitori ai laudei de sine, cu tenesii individualismului, camasa casual, descheiata la primii trei nasturi, a egoismului. Accesoriile trebuiesc purtate cat mai ostentativ si cat mai la vedere pentru ca acceptarea sa fie perfecta. Se apeleaza la ceasul auriu cu strasuri de la „ce bun sunt eu, restul nu conteaza”, bratara platinata din colectia „am cea mai vulgara gura”, lantul de la gat nu tre’ sa lipseasca iar cea mai potrivita alegere este cel de la „mint cat mai mult sa par cat mai cool”. Ochelarii de soare chiar si pe timpul noptii sunt obligatorii... nu neaparat pentru ca e trendy, ci pentru a vedea cat mai putin din nevoile celorlalti. Observ acum un zambet subtil ce vine clar din inauntrul tau...
E un zambet amar de fapt. Este zambetul amar al Fiintei tale. Da, chiar toate astea lasa un gust amar... vestimentatia asta provoaca rusine, amaraciune pentru ca si Tu si Eu stim ca nu purtam decat niste haine cu eticheta schimbata, incearcand sa para originale. Nu aparatin Vestimentatiei tale dar le imprumuti doar pentru a deveni un altul acceptat de norme, un altul cu Eticheta originala lipsa... Primesti asistenta de la Controlul Divin de Calitate ce va prezenta falsul si atunci realizezi ca ...
Nu ai fost decat o haina ieftina cu eticheta schimbata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu