Esti gata de drum, liber sau mai bine spus eliberat. Nimic nu te mai retine. Esti doar Tu iar limita e...Cerul. Privesti cu dezgust inapoi vazand anii irositi in vanitate. Truda de a tine cat mai sus stindardul murdar al egoului te-a epuizat. Camarazii de arme au disparut de langa tine din terte motive. Plecati pe campuri de lupta mai onorabile, retrasi din valtoarea razboiului, unii chiar zdrobiti sub bolovanii catapultelor adverse, iar cei mai multi din lasitate si-au aruncat armele dezertand. Parca niciodata astia din urma nu au simtit razboiul ca tine, nu?

Convins de mansuetudinea Generalului pleci bucuros din front avand in fata doar...cerul. N-ai limite in a vedea, in a spera, in a iubi, in a-i intelege pe altii. Zambesti si cu o privire specifica zeilor privesti inainte lasand ce a fost acolo unde isi are locul, in groapa uitarii. Cei care au contat mereu, sunt langa tine acum cand ai renuntat la o lupta ce nu ti facea onoare. Nu trebuie sa platesti pentru ca ai fost dezertor, neintelegandu-ti lupta... avem nevoie de soldati ca tine. Mereu gata de atac, mereu in expectativa, niciodata obosit. Drumurile sunt multe si lungi dar deja stii ca nu mai poti face aceleasi greseli...esti slefuit ca un diamant excelent lucrat de un bijutier dibaci.
Fiinta Ta e libera, alearga departe...Unde? Cat mai departe, unde se sfarsesc toate drumurile.
draguuut
RăspundețiȘtergereSublim!
RăspundețiȘtergereVa multumesc pentru aprecieri!
RăspundețiȘtergere