"Sa nu razi niciodata de visele cuiva.

Oamenii care nu au vise nu au prea multe."




joi, 13 ianuarie 2011

A meritat-o, sigur a gresit cu ceva.

       Cand limitezi Lumina iti apare in fata intunericul. Tot ce poti vedea este penumbra in care intalnesti lucrurile ce te intereseaza, lucrurile ce le cauti. Umbli bajbaind prin catacombele cautarilor doar din incapatanarea stupida de a limita, de a crea segmente. De aici pana aici, atat. Mai mult nu are cum sa se duca, e imposibil! E imposibil pentru ca vrei tu asta si nicidecum pentru ca atat s-ar putea cu adevarat. Nu vrei sa iei in calcul nici macar crearea semidreaptei, de la tine la EL. N-are cum, iti spui. Frica ce iti face sufletul sa fremete te impinge sa vezi obtuz... Nu, e clar! A gresit cu ceva. O Posibilitate infima totusi isi face loc in tine si-ti spune: „Ma, da’ poate nu a gresit cu nimic”. „Da, chiar nu a gresit cu nimic” striga Ceva din tine. E un eveniment. Atat.
      Dragostea elimina din algoritmul uzitat „bine” si „rau”. Nu e cazul de acestea doua pentru rezolvare. Binele si raul sunt doua necunoscute pentru EL. Nu are de ce sa le mai introduca in vre-un calcul. Ceea ce conteaza in exercitiile Marelui Matematician esti tu ce trebuie sa apari dupa egal sub noua forma - „Tu”. Nu sta sa te loveasca incercand sa inveti teoreme pe de rost, cum facea profesoara ce mirosea a tutun si avea ungiile ingalbenite de atata fum. Nicidecum. E  mai mult decat un profesor... EL insusi creaza exercitii, nu doar le preda rezolvandu-le. A gasit in schimb cea mai buna metoda de predare. Incurajand tanarul elev sa miste creta ce o are in mana tremuranda pe tabla abia stearsa dupa a -„n” a incercare de a gasi solutia potrivita. Nu corecta! Potrivita, pentru ca el intelegand mai bine ca oricine, stie ca ceea ce unui elev i se pare corect altuia i se va parea de-a dreptul revoltator de gresit. Nu se grabeste si nici nu pedepseste, pentru ca nu are de ce s-o faca. Stie ca mai devreme sau mai tarziu solutia va fi gasita de fiecare elev in parte, iar timpul pentru El...nu conteaza. Este la catedra urmarindu-ti bland fiecare calcul ce apare pe tabla vietii tale. Decizia de a te mobiliza pentru gasirea rezolvarii si trecerea la un alt exercitiu sau continuarea corvoadei rezolvarii acestuia iti apartine. El este acolo...iti ofera si indicii...
      Gandeste si simte doar, iar atractia pentru Matematica Divina va aparea!
       Si chiar daca a gresit crezi ca Acela ce le are pe toate si poate orice, se va simti jignit, ofensat, deranjat de acea greseala?

Un comentariu:

  1. "Stie ca mai devreme sau mai tarziu solutia va fi gasita de fiecare elev in parte, iar timpul pentru El...nu conteaza."
    De s-ar intelege si accepta individualitatea!!!
    Eu personal ma bucur ca sunt un ucenic in a tatona Matematica Divina (mareata analogie)!

    RăspundețiȘtergere