Incredere. Totala?

                Neincrederea isi are radacinile adanc implantate in frica. Frica de a nu fi dezamagit, tradat sau parasit este dusmanul instinctiv al increderii. Increderea, bineinteles ca ar putea trage dupa sine ca o locomotiva puternica vagoanele pacii, linistii, bucuriei,implinirii si a satisfactiilor de tot felul. Dar intervine un blocaj pe acest tronson. Din cauza precipitatiilor abundente a egoului, liniile au fost acoperite cu un strat gros de frica, iar increderea va avea intarziere pana va sosi in gara TU. Numai cand primavara Dragostei va veni peste tara Fiintei, Lumina va putea topii frica iar increderea isi va relua linistita si fara incidente cursa.

                Te-am auzit spunand uneori ca nu se poate sa faci diverse lucruri. Si am fost amuzat. Imi imaginam increderea unui copil cand tatal sau ii cere sa faca saltul de pe dulapul un pic matuit de vreme, direct in bratele sale. Dulapul, cu blatul zgariat de zecile de lame ce l-au atins in urma taierii feliilor de paine este destul de inalt, mai ales pentru copil...insa asta nu-l face o clipa sa ezite. Nu-i este frica. Stie ca tatal sau cu siguranta il va prinde. Asa trebuie sa se intample. Nu ia in calcul lovitura... se bazeaza prea mult pe dragostea si grija tatalui. Ba chiar rade, fericit ca se pot juca in felul asta atat de riscant. Adrenalina sariturilor face ca inima sa-i bata cu putere! Asta il enuziasmeaza si mai tare si parca nu ar vrea ca tatal sau sa se plictiseasca niciodata sau sa se duca la munca. Se bucura de „acum” mai mult ca oricine. E momentul lui. E momentul lui de incredere, experimentare, adrenalina, bucurie si reusita. Chiar reuseste sa sara in bratele tatalui fara sa pateasca ceva rau. Se simte cel mai important acum chiar daca tatal e cel ce conteaza cu adevarat.

                Singur s-ar putea urca pe dulap dar aici va realiza ca nu are pe nimeni sa-l prinda...

                Increderea totala, in momentul singuratatii va disparea. Va astepta ca tatal sau sa apara pentru a incepe iar joaca...

                Noi de ce nu ne jucam cand avem un Tata ce nu se plictiseste niciodata si nici nu are ceva mai bun de facut decat sa ne faca sa ne simtim bine? Te-ar lasa sa te lovesti, crezi?