"Sa nu razi niciodata de visele cuiva.

Oamenii care nu au vise nu au prea multe."




vineri, 28 ianuarie 2011

Mana ce ofera sau mana care cere...

                Mana intinsa a ajuns sa creeze un soi ciudat de repulsie instantanee. Din cauza individualismului sinistru ce acopera tot mai mult din lumea aceasta, ai ajuns sa nu-ti mai pese de celalalt. Ideea de baza intalnita frecvent este : „La munca, nu la intinsul mainii”. Si te simti inclus in multime. Deja nobletea este egala slabiciunii. Cand binele este facut, asupra lui parca se arunca o galeata plina de cenusa schimbandu-i evident aspectul. Nu mai este normal sa oferi ajutor celui ce-l cere sau are nevoie. Ba mai mult, daca nu primesti ceva in schimb nici nu iei in calcul acest lucru. Trist...
                Da, trist! Foarte trist, chiar! Fiinta ta tremura de durere ca un suflet uitat in frigul aspru siberian. Nu poate pricepe motivatia pentru care ajutorul nu este oferit... si se sfarseste de chin aducand  persoanei iadul. Se pare ca iadul este aici. Este format din momentele in care Fiinta nu este in echilibru cu mintea si trupul, creand haos, durere, zbucium, tristete, chin. Esti uimit si realizezi strigatul Fiintei tale. Are nevoie de Dragoste! Are nevoie sa ofere! Stiind de apartenenta tuturor la Unul, se bucura enorm sa ofere. Traieste sentimentul ca ceea ce ofera isi daruieste siesi! Se fericeste stiind ca poate fi de ajutor Fiintei infinite a celuilalt.
                Ajuns la conzluzia ca ceea ce oferi sau ceea ce primesti, vin din El, zambetul iti si apare pe chip. Nu-ti mai faci griji ca ceilalti se vor grabi cu galeata de cenusa... Chiar nu mai conteaza asta. Bucuria apartenentei eclipseaza toate temerile, grijile, rusinile. Fericirea de a oferi a facut casa buna intotdeauna cu sentimentul de implinire, insa sentimentul binecuvantarii divine este trait la intesitate doar in momentul in care stii ca orice vei primi, vine de la El. Tot, dar absolut tot ce primesti, Fiinta ta stie ca sunt din Intreg. Sunt cele mai bune pentru tine. Trebuie doar sa accepti. Refuzul este refuzat de la bun inceput de Tine. Nu se poate refuza o bucurie!

Cand ajungi sa oferi cu toata Fiinta si cand vei invata sa te bucuri cu adevarat de ceea ce primesti, vei cunoaste o parte din fericire!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu